dirigintele
/di.riˈʤin.te.le/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de singular articulat pentru diriginte.
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din franceză dirigeant, italiană dirigente.
Definiții
- profesor însărcinat cu dirigenția unei clase de elevi.
- (în trecut) director al unei școli primare rurale.
- șef al unui oficiu poștal sau vamal.
- (p.restr.) responsabil al unei farmacii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | diriginte | diriginți |
| genitiv-dativ | dirigintelui | diriginților |
| articulat | dirigintele | diriginții |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Definiții
- profesoară însărcinată cu dirigenția unei clase de elevi.
- (în trecut) directoare a unei școli primare rurale.
- șefă a unui oficiu poștal sau vamal.
- (p.restr.) responsabilă a unei farmacii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | dirigintă | diriginte |
| genitiv-dativ | dirigintei | dirigintelor |
| vocativ | — | dirigintelor |
| articulat | diriginta | dirigintele |