directivitate
/di.rek.ti.vi'ta.te/Etimologie
Din franceză directivité.
Definiții
- proprietate a unui emițător sau receptor de a radia, respectiv de a capta unde (acustice sau electromagnetice) preferențial în sau din anumite direcții.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | directivitate | — |
| genitiv-dativ | directivității | — |
| vocativ | directivitate | — |
| articulat | directivitatea | — |