direclie
/di.re'kli.e/Etimologie
Din turcă direkli „cu stâlpi”.
Definiții
- monedă de argint bătută în Spania, care a circulat în țara noastră în vremea lui Caragea.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | direclie | direclii |
| genitiv-dativ | direcliei | direcliilor |
| vocativ | direclie | direcliilor |
| articulat | direclia | direcliile |