diptic
/dipˈtik/Etimologie
Din franceză diptyque.
Definiții
- icoană sau tablou alcătuit din două plăci legate una de alta în așa fel încât să se poată deschide și închide ca o carte.
- (p.gener.) operă literară sau muzicală alcătuită din două părți.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | diptic | diptice |
| genitiv-dativ | dipticului | dipticelor |
| vocativ | dipticule | dipticelor |
| articulat | dipticul | dipticele |