dintru

Etimologie

Din de + întru.

Definiții

1. (mai ales înaintea lui „un”, „al”, „însul”, „acest”, „o dată”, cu elidarea vocalei finale proprii). (cu sens local) din, dinspre.
2. (partitiv) din.
3. (indicând apartenența)
4. (cu sens temporal; introduce un complement circumstanțial care indică momentul plecării) de la.
5. (introduce un atribut care indică timpul desfășurării unei acțiuni) din, petrecut în...
6. (introduce un complement care indică originea, proveniența) din.
7. (introduce un complement indirect care arată obiectul unei prefaceri) din.
8. (introduce un complement indirect care arată starea de la care se trece)
9. (introduce un complement circumstanțial de mod) cu.
10. (introduce un complement instrumental) cu.
11. (introduce un atribut care indică materia) din.
12. (introduce un complement circumstanțial de cauză) din cauza.

Exemple

• Privește dintr-un colț al sălii.
• Vorbește cu unii dintre noi.
• Facem parte d într-o lume nouă
• Pleacă dintr-o clipă într-alta.
• Mi-a povestit o întâmplare dintr-o dimineață de vară.
• Planta se dezvoltă dintr-o sămânță.
• Și-a făcut o scurtă dintr-un palton.
• Se trezește dintr-un somn greu
• A nimerit dintr-un foc (de pușcă).
• Are pensie și trăiește dintr-însa.
• Mănăstirea dintr-un Lemn.
• S-a supărat dintr-o nimica toată.