dinoteriul
/di.noˈte.rjul/Etimologie
Din dinoteriu.
Definiții
- forma de singular articulat pentru dinoteriu.
Din dinoteriu.
Din franceză dinothérium < greacă antică δεινός (deinós, „teribil”) + θηρίον (thēríon, „bestie, fiară”).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dinoteriu | dinoterii |
| genitiv-dativ | dinoteriului | dinoteriilor |
| vocativ | dinoteriule | dinoteriilor |
| articulat | dinoteriul | dinoteriii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică