dinoteriu
/di.noˈte.rju/Etimologie
Din franceză dinothérium < greacă antică δεινός (deinós, „teribil”) + θηρίον (thēríon, „bestie, fiară”).
Definiții
- (zool. și pal.) mamifer fosil proboscidian de mărime uriașă, cu doi fildeși curbați în jos și fixați pe maxilarul inferior.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dinoteriu | dinoterii |
| genitiv-dativ | dinoteriului | dinoteriilor |
| vocativ | dinoteriule | dinoteriilor |
| articulat | dinoteriul | dinoteriii |