dinatron
/di.na'tron/Etimologie
Din engleză, franceză dynatron.
Definiții
- (electron.) efect care se manifestă prin micșorarea curentului anodic ca urmare a emisiei secundare la tetrode.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dinatron | dinatroane |
| genitiv-dativ | dinatronului | dinatroanelor |
| vocativ | dinatronule | dinatroanelor |
| articulat | dinatronul | dinatroanele |