dinamică
/di.na'mi.kə/Etimologie
Din dinamic.
Definiții
- parte a mecanicii care studiază legile mișcării corpurilor ținând seama de masele lor și de forțele care se exercită asupra lor.
- (tehn.) raport între valorile maxime și minime ale unui semnal.
- dezvoltare intensă, schimbare continuă, bogăție de mișcare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dinamică | dinamici |
| genitiv-dativ | dinamicii | dinamicilor |
| vocativ | dinamică | dinamicilor |
| articulat | dinamica | dinamicile |