dințărit
/din.ʦə'rit/Etimologie
Din dinte + sufixul -ărit (după turcă diș-parasi „bani de dinți”).
Definiții
- glumețbir pe care urma să-l plătească cineva celui pe care l-a ospătat, pentru osteneala acestuia de a mesteca cu dinții.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dințărit | — |
| genitiv-dativ | dințăritului | — |
| vocativ | dințăritule | — |
| articulat | dințăritul | — |