dimineață
/di.miˈne̯a.tsə/Etimologie
Din locuțiunea adverbială de *mâneață (< latină *manitia). Confer (pentru formă) deseară.
Definiții
- partea de la început a zilei (din zori până la prânz).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dimineață | dimineți |
| genitiv-dativ | dimineții | dimineților |
| vocativ | dimineață | dimineților |
| articulat | dimineața | diminețile |