dimie
/diˈmi.e/Etimologie
Din turcă dimi.
Definiții
- țesătură groasă de lână (albă), folosită la confecționarea hainelor țărănești; aba, pănură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dimie | dimii |
| genitiv-dativ | dimiei | dimiilor |
| vocativ | dimie | dimiilor |
| articulat | dimia | dimiile |