diligență
/di.li'ʤen.ʦə/Etimologie
Din franceză diligence.
Definiții
- trăsură mare, acoperită, cu care se făcea în trecut transportul regulat de poștă și de călători pe distanțe mai lungi; poștalion.
- (livr.) sârguință, osteneală; zel. promptitudine.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | diligență | diligențe |
| genitiv-dativ | diligenței | diligențelor |
| vocativ | diligență | diligențelor |
| articulat | diligența | diligențele |