dijmui
/diʒ.mu'i/Etimologie
Din dijmă + sufixul -ui.
Definiții
- (v.tranz.) a aduna dijma.
- (v.tranz.) (peior.) a-și face în mod abuziv parte din ceva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | dijmuea | dijmueau |
Din dijmă + sufixul -ui.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | dijmuea | dijmueau |
Din a dijmui.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dijmuit | dijmuite |
| genitiv-dativ | dijmuitului | dijmuitelor |
| vocativ | dijmuitule | dijmuitelor |
| articulat | dijmuitul | dijmuitele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică