dig
/dig/Etimologie
Din franceză digue < neerlandeză mijlocie dijc.
Definiții
- construcție de piatră, de pământ sau de beton, făcută în lungul unei văi, la marginea unei ape, pe țărmul sau spre largul mării etc., pentru a apăra un loc de inundație, pentru a izola anumite porțiuni de teren, pentru a corecta albia unui curs de apă, a reduce forța valurilor etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dig | diguri |
| genitiv-dativ | digului | digurilor |
| vocativ | digule | digurilor |
| articulat | digul | digurile |