difracție
/di'frak.ʦi.e/Etimologie
Din franceză diffraction.
Definiții
- mod de propagare a undelor de lumină, radio, acustice etc. în spatele unui obstacol, prin ocolirea marginilor lui și prin abaterea aparentă de la traiectoria rectilinie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | difracție | difracții |
| genitiv-dativ | difracției | difracțiilor |
| vocativ | difracție | difracțiilor |
| articulat | difracția | difracțiile |