didahie
/di.daˈhi.e/Etimologie
Din neogreacă διδαχή (didahí).
Definiții
- (bis.; înv.) predică, cazanie.
- (p.gener.) învățătură, morală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | didahie | didahii |
| genitiv-dativ | didahiei | didahiilor |
| vocativ | didahie | didahiilor |
| articulat | didahia | didahiile |