verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză dicter < latină dictare.
Definiții
- (v.tranz.) a pronunța rar și deslușit cuvintele unei fraze, ale unui text, pentru ca ascultătorul să le poată scrie întocmai.
- a impune ceva în mod categoric, a obliga pe cineva să accepte ceva fără condiții; a ordona.
- (despre abstracte) a îndemna, a determina stringent la o acțiune.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | dicta | dictau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din germană Diktat.
Definiții
- act prin care un stat impune altui stat condiții împotriva voinței acestuia.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | dictat | dictate |
| genitiv-dativ | dictatului | dictatelor |
| vocativ | dictatule | dictatelor |
| articulat | dictatul | dictatele |