dictafon
/dik.ta'fon/Etimologie
Din franceză dictaphone.
Definiții
- magnetofon utilizat la înregistrarea automată a comunicărilor vorbite, de obicei în scopul dactilografierii lor ulterioare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dictafon | dictafoane |
| genitiv-dativ | dictafonului | dictafoanelor |
| vocativ | dictafonule | dictafoanelor |
| articulat | dictafonul | dictafoanele |