dicta
/dik'ta/Etimologie
Din franceză dicter < latină dictare.
Definiții
- (v.tranz.) a pronunța rar și deslușit cuvintele unei fraze, ale unui text, pentru ca ascultătorul să le poată scrie întocmai.
- a impune ceva în mod categoric, a obliga pe cineva să accepte ceva fără condiții; a ordona.
- (despre abstracte) a îndemna, a determina stringent la o acțiune.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | dicta | dictau |
Sinonime: 2: impune