← înapoi la căutare

dibăcie

/di.bəˈʧi.e/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din dibaci + sufixul -ie.

Definiții

  1. îndemânare, abilitate, pricepere, iscusință.
  2. șiretenie, viclenie; rafinament.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativdibăciedibăcii
genitiv-dativdibăcieidibăciilor
vocativdibăciedibăciilor
articulatdibăciadibăciile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică