diapazon
/di.a.paˈzon/Etimologie
Din franceză diapason.
Definiții
- mic instrument acustic format dintr-o bară de oțel în formă de U, care vibrează la lovire, emițând de obicei nota muzicală „la” și servind la acordarea instrumentelor muzicale sau la indicarea tonului pentru un ansamblu coral.
- (adesea fig.) totalitatea sunetelor pe care le poate produce vocea omenească sau un instrument muzical, de la sunetul cel mai jos până la cel mai înalt; întindere, registru.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | diapazon | diapazoane |
| genitiv-dativ | diapazonului | diapazoanelor |
| vocativ | diapazonule | diapazoanelor |
| articulat | diapazonul | diapazoanele |