dialectică
/di.aˈlek.ti.kə/Etimologie
Din dialectic.
Definiții
- (în filozofia marxistă) teorie generală și metodă filozofică constând în analiza și depășirea argumentelor contradictorii în scopul descoperirii adevărului.
- (în filozofia antică) artă de a discuta în contradictoriu, în scopul ajungerii la adevăr.
- (în evul mediu) logică formală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dialectică | dialectice |
| genitiv-dativ | dialecticei | dialecticelor |
| vocativ | dialectico | dialecticelor |
| articulat | dialectica | dialecticele |