diagonală
/di.a.go'na.lə/Etimologie
Din diagonal.
Definiții
- segment de dreaptă care unește două unghiuri (sau vârfuri) nealăturate ale unui poligon sau două vârfuri ale unui poliedru aflate pe fețe diferite.
- curea purtată de-a curmezișul pieptului la unele uniforme (militare).
- porțiune de linie de cale ferată sau de tramvai care taie oblic mai multe linii paralele dintr-o stație, pentru a permite trecerea vagoanelor de pe o linie pe alta.
- bară înclinată care leagă două noduri ale tălpilor opuse ale unei grinzi cu zăbrele.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | diagonală | diagonale |
| genitiv-dativ | diagonalei | diagonalelor |
| vocativ | diagonalo | diagonalelor |
| articulat | diagonala | diagonalele |