diafragmă
/di.a'frag.mə/Etimologie
Din franceză diaphragme < latină diaphragma.
Definiții
- organ muscular-tendinos care separă toracele de abdomen și care participă la respirație.
- cartilaj care separă cele două nări.
- membrană elastică (la microfon, telefon, gramofon etc.) care, prin vibrațiile ei, reproduce sunetele.
- dispozitiv la obiectivele aparatelor fotografice, format din mai multe plăcuțe opace mobile, care limitează o deschidere circulară reglabilă, lăsând să treacă prin ea o anumită cantitate de lumină.
- dispozitiv alcătuit dintr-o membrană cu un orificiu, care, introdus într-o conductă, măsoară debitul și viteza fluidului.
- (constr.) element de construcție alcătuit dintr-o placă plană sau dintr-un planșeu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | diafragmă | diafragme |
| genitiv-dativ | diafragmei | diafragmelor |
| vocativ | diafragmă | diafragmelor |
| articulat | diafragma | diafragmele |