← înapoi la căutare

diaconul

/diˈa.ko.nul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din diacon.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru diacon.

diacon

/diˈa.kon/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din greacă διάκονος (diákonos) (Murnu), în parte prin intermediul slavă (veche) dijakonŭ (Vasmer, Gr., 52).

Definiții

  1. membru al clerului aflat pe prima treaptă a ierarhiei preoțești.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativdiacondiaconi
genitiv-dativdiaconuluidiaconilor
vocativdiaconulediaconilor
articulatdiaconuldiaconii

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică