← înapoi la căutare

diaconicul

/di.aˈko.ni.kul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din diaconic.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru diaconic.

diaconic

/di.aˈko.nik/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din greac διακονικός (diākonikós), prin intermediul slavă (veche) dijakonĩnikŭ.

Definiții

  1. loc în altar unde se păstrează veșmintele liturgice.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativdiaconicdiaconice
genitiv-dativdiaconiculuidiaconicelor
vocativdiaconiculediaconicelor
articulatdiaconiculdiaconicele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică