dezrăsucire
/dez.rə.su'ʧi.re/Etimologie
Din a dezrăsuci.
Definiții
- faptul de a (se) dezrăsuci.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dezrăsucire | dezrăsuciri |
| genitiv-dativ | dezrăsucirii | dezrăsucirilor |
| vocativ | dezrăsucire | dezrăsucirilor |
| articulat | dezrăsucirea | dezrăsucirile |