dezorientare
/de.zo.ri.enˈta.re/Etimologie
Din a (se) dezorienta.
Definiții
- faptul de a fi dezorientat, starea celui dezorientat; nesiguranță, șovăială; descumpănire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dezorientare | dezorientări |
| genitiv-dativ | dezorientării | dezorientărilor |
| vocativ | dezorientare | dezorientărilor |
| articulat | dezorientarea | dezorientările |