dezordine
/de.zor.diˈne/Etimologie
Din dez- + ordine (după franceză désordre).
Definiții
- lipsă de ordine; neorânduială.
- lipsă de organizare, de disciplină; debandadă.
- tulburare (socială); revoltă, răscoală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dezordine | dezordini |
| genitiv-dativ | dezordinii | dezordinilor |
| vocativ | dezordine | dezordinilor |
| articulat | dezordinea | dezordinile |