dezonoare
/de.zo'no̯a.re/Etimologie
Din franceză déshonneur.
Definiții
- lipsă de onoare; necinste; (p.ext.) ocară, rușine.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dezonoare | — |
| genitiv-dativ | dezonoarei | — |
| vocativ | dezonoare | — |
| articulat | dezonoarea | — |