dezobișnuire
/de.zo.biʃ.nu'i.re/Etimologie
Din a (se) dezobișnui.
Definiții
- faptul de a (se) dezobișnui.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dezobișnuire | dezobișnuiri |
| genitiv-dativ | dezobișnuirii | dezobișnuirilor |
| vocativ | dezobișnuire | dezobișnuirilor |
| articulat | dezobișnuirea | dezobișnuirile |