dezobișnui
/de.zo.biʃ.nu'i/Etimologie
Din dez- + a obișnui (după franceză déshabituer).
Definiții
- (v.refl. tranz.) a-și pierde sau a face să-și piardă un obicei, un viciu; a (se) dezvăța; a (se) dezbăra.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | dezobișnuea | dezobișnueau |