deznădăjduire
/dez.nə.dəʒ.du'i.re/Etimologie
Din a deznădăjdui.
Definiții
- faptul de a deznădăjdui; (p.ext.) deznădejde.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | deznădăjduire | deznădăjduiri |
| genitiv-dativ | deznădăjduirii | deznădăjduirilor |
| vocativ | deznădăjduire | deznădăjduirilor |
| articulat | deznădăjduirea | deznădăjduirile |