deznodământ
/dez.no.də'mɨnt/Etimologie
Din a deznoda + sufixul -ământ (după franceză dénouement).
Definiții
- felul cum ia sfârșit, cum se rezolvă o situație, o încurcătură, un conflict etc.
- (spec.) parte finală a unei compoziții epice sau dramatice, care aduce soluția intrigii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | deznodământ | deznodăminte |
| genitiv-dativ | deznodământului | deznodămintelor |
| vocativ | deznodământule | deznodămintelor |
| articulat | deznodământul | deznodămintele |