deznădejde
/dez.nəˈdeʒ.de/Etimologie
Din dez- + nădejde.
Definiții
- stare sufletească extrem de apăsătoare specifică omului care nu mai are nici o nădejde (în rezolvarea sau îndreptarea unei situații); desperare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | deznădejde | deznădejdi |
| genitiv-dativ | deznădejdii | deznădejdilor |
| vocativ | deznădejde | deznădejdilor |
| articulat | deznădejdea | deznădejdile |