dezmorțeală
/dez.mor'ʦe̯a.lə/Etimologie
Din a dezmorți + sufixul -eală.
Definiții
- faptul de a (se) dezmorți; revenire, trezire din amorțeală; dezmorțire.
- starea celui dezmorțit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dezmorțeală | dezmorțeli |
| genitiv-dativ | dezmorțelii | dezmorțelilor |
| vocativ | dezmorțeală | dezmorțelilor |
| articulat | dezmorțeala | dezmorțelile |