dezmiriștitor
/dez.mi.riʃ.ti'tor/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din a dezmiriști + sufixul -tor.
Definiții
- mașină agricolă folosită la dezmiriștire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | dezmiriștitor | dezmiriștitoare |
| genitiv-dativ | dezmiriștitorului | dezmiriștitoarelor |
| vocativ | dezmiriștitorule | dezmiriștitoarelor |
| articulat | dezmiriștitorul | dezmiriștitoarele |
dezmiriștitorul
/dez.mi.riʃ.tiˈto.rul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din dezmiriștitor.
Definiții
- forma de singular articulat pentru dezmiriștitor.