dezmăț
/dezˈməʦ/Etimologie
Din a (se) dezmăța (derivat regresiv).
Definiții
- purtare nerușinată, dezmățată, imorală; destrăbălare, deșănțare, dezmățare.
- (fig.) debandadă, haos, anarhie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dezmăț | dezmățuri |
| genitiv-dativ | dezmățului | dezmățurilor |
| vocativ | dezmățule | dezmățurilor |
| articulat | dezmățul | dezmățurile |