dezmățare
/dez.məˈʦa.re/Etimologie
Din a (se) dezmăța.
Definiții
- dezmăț.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dezmățare | dezmățări |
| genitiv-dativ | dezmățării | dezmățărilor |
| vocativ | dezmățare | dezmățărilor |
| articulat | dezmățarea | dezmățările |
Din a (se) dezmăța.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dezmățare | dezmățări |
| genitiv-dativ | dezmățării | dezmățărilor |
| vocativ | dezmățare | dezmățărilor |
| articulat | dezmățarea | dezmățările |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică