dezlănțuire
/dez.lən.ʦu'i.re/Etimologie
Din a (se) dezlănțui.
Definiții
- acțiunea de a (se) dezlănțui și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dezlănțuire | dezlănțuiri |
| genitiv-dativ | dezlănțuirii | dezlănțuirilor |
| vocativ | dezlănțuire | dezlănțuirilor |
| articulat | dezlănțuirea | dezlănțuirile |