dezlănțui
/dez.lən.ʦu'i/Etimologie
Din dez- + lanț + sufixul -ui (după franceză déchaîner).
Definiții
- (v.refl. tranz.) a porni sau a face să pornească cu violență, a (-și) da curs liber; a izbucni sau a face să izbucnească; a (se) declanșa.
- (v.refl.) a năvăli cu furie, a se năpusti.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | dezlănțuea | dezlănțueau |