dezechilibru
/de.ze.ki'li.bru/Etimologie
Din franceză déséquilibre.
Definiții
- lipsă de echilibru.
- (fig.) tulburare mintală; lipsă de judecată clară.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dezechilibru | dezechilibre |
| genitiv-dativ | dezechilibrului | dezechilibrelor |
| vocativ | dezechilibrule | dezechilibrelor |
| articulat | dezechilibrul | dezechilibrele |