detunătură
/de.tu.nə'tu.rə/Etimologie
Din a detuna + sufixul -ătură.
Definiții
- zgomot puternic (ca al tunetului) produs de o explozie, de o armă de foc etc.; bubuit, detunare, detunet.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | detunătură | detunături |
| genitiv-dativ | detunăturii | detunăturilor |
| vocativ | detunătură | detunăturilor |
| articulat | detunătura | detunăturile |