detuna

Etimologie

Din latină detǒnāre.

Definiții

1. (v.intranz.) (la pers. 3) a face un zgomot ca al tunetului; a bubui; p. ext. a răsuna.
2. (v.tranz.) (rar) a face să răsune.
3. (v.intranz.) (fig.) (despre oameni) a-și manifesta mânia în mod zgomotos.
4. (v.intranz. și tranz.) (la pers. 3) a trăsni.
5. (v.tranz.) (adesea fig.) a zdrobi, a nimici.

Declinare

Sinonime: 1: bubui, fulgera, trăsni; răsuna, 2: răsuna, 4: trăsni, 5: nimici