detunătorul
/de.tu.nəˈto.rul/Etimologie
Din detunător.
Definiții
- forma de singular articulat pentru detunător.
detunător
/de.tu.nə'tor/Definiții
- partea dindărăt a țevii unei arme de foc de infanterie, în care intră tubul cartușului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | detunător | detunătoare |
| genitiv-dativ | detunătorului | detunătoarelor |
| vocativ | detunătorule | detunătoarelor |
| articulat | detunătorul | detunătoarele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică