detunător
/de.tu.nə'tor/Etimologie
Din a detuna + sufixul -ător.
Definiții
- care răsună puternic; bubuitor.
Din a detuna + sufixul -ător.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | detunător | detunătoare |
| genitiv-dativ | detunătorului | detunătoarelor |
| vocativ | detunătorule | detunătoarelor |
| articulat | detunătorul | detunătoarele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică