detențiune
/de.ten.ʦiˈu.ne/Etimologie
Din franceză détention < latină detentio, detentionis.
Definiții
- (jur.) reținere a cuiva în stare de arest, pentru cercetări.
- pedeapsă penală care privează pe cineva de libertate pentru o perioadă dată.
- rarposedare, păstrare a unui bun, fără intenția de a deveni proprietarul lui.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | detențiune | detențiuni |
| genitiv-dativ | detențiunii | detențiunilor |
| vocativ | detențiune | detențiunilor |
| articulat | detențiunea | detențiunile |