destrăma

Etimologie

Din des- + tramă.

Definiții

1. (v.refl.) (despre țesături sau obiecte țesute) a se zdrențui prin desfacerea neregulată și ruperea firelor datorită uzurii sau unei utilizări necorespunzătoare; a se rupe.
2. (v.refl.) (fig.) a se răsfira, a se risipi.
3. (v.tranz.) (adesea fig.) a desface, a deșira un ghem, o împletitură etc.
4. (v.tranz.) a desfoia, a desface, a afâna un material textil fibros pentru a separa impuritățile și a-l pregăti pentru cardare.
5. (v.tranz.) a mărunți semifabricatele fibroase (celuloza, maculatura etc.) în vederea transformării lor în paste de hârtie.
6. (v.tranz. și refl.) (adesea fig.), A (se) descompune, a (se) desface în elementele componente; a (se) dizolva, a (se) dezmembra, a (se) nimici; (p.ext.) a slăbi.

Exemple

• A destrăma o țesătură.
• Niște nourași albi se destramă în aer.

Declinare

Etimologie

Din a destrăma.

Definiții

1. cu fire desfăcute; rărit, zdrențuit.
2. (fig.) răsfirat, împrăștiat.
3. rardistrus, nimicit.
4. (înv.) dezordonat, dezmățat, destrăbălat.