destrăbăla
/des.trə.bəˈla/verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Origine necunoscută. Prezența lui b intervocalic, ca și lipsa mărturiilor vechi, ne fac să credem că este vorba de un cuvânt modern, poate italiană (s)traballare („a oscila”). Nu este posibilă derivarea din latină *disterebellāre (Densusianu, GS, V, 358).
Definiții
- (v.refl.) a duce o viață imorală, de desfrâu; a avea purtări dezmățate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | destrăbăla | destrăbălau |
destrăbălat
/des.trə.bəˈlat/adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din verbul a destrăbăla.
Definiții
- care duce o viață imorală; desfrânat.
- (despre purtarea, ținuta oamenilor) care denotă imoralitate, plin de imoralitate; dezmățat.
destrăbălat
/des.trə.bəˈlat/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Definiții
- persoană desfrânată.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | destrăbălat | destrăbălați |
| genitiv-dativ | destrăbălatului | destrăbălaților |
| vocativ | destrăbălatule | destrăbălaților |
| articulat | destrăbălatul | destrăbălații |